Biserica Evanghelică

Biserica Evanghelică

Edificiul a fost dintotdeauna locul de cult al comunității sașilor din Râșnov și a stat, până la adoptarea Reformei (la jumătatea secolului al XVI-lea ), sub patronajul Sf. Apostol Matei.

Vechimea bisericii, prezentată în primul rând de elementele arhitectonice vizibile în interior si mai puțin de documentele ei scrise care debutează târziu (1384), se poate aprecia pentru secolul al XIII-lea.

Caracteristicile romanice ale începutul ( arcul de triumf, stâlpii masivi ) sunt estompate de altele gotice, interbenite în două etape si care au însemnat refacerea traseului de la sanctuar în formă heptagonală, contraforturi în retragere, elevații cu ferestre în arc frânt, bolți cu ogive ( stelate sau în cruce ) și console tronconice. la ele s-au adăugat altele renascentiste, după cum ne indică astăzi portalul sacristiei, sau forme mai târzii, atipice pentru vreun stil.

Un cronicar de la anul 1630, preluat ulterior de istografia săsească, a reținut că în anii 1542-1543 datorită activității pastorului Nikolaus Stephani, mare parte a comunității săsești a trecut la luteranism iar spațiul de cult a suferit modificările obișnuite impuse de negarea imaginilor cu sfinți. Au fost scoase altarele laterale și alte obiecte ce purtau imagini cu sfinți și, probabil, au fost acoperite suprafețele de pictură murală ce fuseseră realizate în secolele XIV-XV. Altă suită de lucrări au fost apoi consemnate pentru anii 1668-1669, 1694 ( ultimul, săpat sub cornișa corului, pe nord ), 1774-1775, 1798, 1802-1804.

Cutremurul din 26 Octombrie 1802 a provocat distrugeri mari bisericii evanghelice și turnului acesteia. Turnul reconstruit până în 1804 avea o înălțime de 13 metri și era prevăzut în vârf cu un glob aurit și o stea.

Orga actuală a fost realizată de meșterul silezian Johann Prause. Ultimul meșter care a reparat orga sașilor râșnoveni a fost elvețianul Ferdinand Stemmer ( Elveția ) în perioada 2004-2010.

În pofida numeroaselor intervenții, biserica a conservat în mare parte structura medievală, bazilică, cu trei nave de înălțimi diferite, separate prin stâlpi de secțiune dreptunghiulară si arcade în arc frânt, turn masiv în partea vestică a navei centrale și sanctuar poligonal ( cu traseu mai rar întâlnit, având șapte laturi , susținut de contraforturi în retragere. De aceeași structură ține și un compartiment dreptunghiular atașat corului pe nord, și care a fost al unei sacristii.

Până în secolele XVIII-XIX, alături de bazilică, exista și o incintă în interiorul căreia s-au aflat cel puțin o casă parohică și un cimitir. Incinta fortificată a fost demantelată pentru a face loc unor noi construcții, precum cea a primăriei din secolul XIX. Cu toate aceste amputări, dimensiunile generale actuale, de aproape 50×20 m, ne arată ca lăcașul de rugăciune al sașilor este al doilea monument medieval al orașului, ca mărime, după cetate.

În prezent, biserica evanghelică continuă să fie cel mai important loc al memoriei comunității săsești locale. Aici se află încă lespezile comemorative ale unor pastori însemnați din secolele XVII-XVIII : Georgius Deidricus – 1651, Martin Albrich – 1964, Johann Barbenius – 1734, Locas Kolbius, fost decan al Brașovului – 1753, apoi un altar instalat în anul 1776, cu zidărie și stuc, ce conține o copie după Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci, orga de la 1781, însemne ale breslelor, bazinul de botez de la anul 1854, steme ale Râșnovului vechi.

Monumentul a conservat, de asemenea, și părți din pictura veche parietală, care au început să fie din nou vizibile, din anul 1932, pe zidul de nord al corului. Astăzi, se poate vedea, în exterior, o foarte degradată imagine cu Iisus și instrumentele Patimilor, iar la interior, până sub arcele bolților, o serie de scene din Ciclul Patimilor și Învierii lui Iisus ( alături de Punerea în Mormânt a fost însemnat și anul realizării, 1500 ). lucrarea aparține unui pictor încă necunoscut, care ne-a lăsat imagini care descind, prin intermediul gravurilor germane, din pictura neerlandeză a celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, unele chiar rare ( Pregătirea pentru Crucificare, Punerea pe Cruce ), scene ale Patimilor pline de expresivitate și figuri cu trăsături diverse, unele pline de gingășie.

Comments

comments