RasnovCity

Orașul Râșnov

1. Introducere

Râșnovul a fost cunoscut ca un sat cu populație românească, mai târziu și săsească, într-o proporție care a variat mult, mai cu seamă în secolul 20. Oamenii erau cunoscuți prin însușirile lor de buni crescători de animale dar și harnici agricultori, într-un ținut cu pământ puțin.
Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Râșnovul era cunoscut ca o așezare climaterică apreciată, unde oaspeții găseau, în afara condițiilor naturale, locuințe curate, hrană substanțială, variată și la prețuri modeste, liniște și oameni de omenie. Frumusețea naturii și confortul simplu au făcut ca Râșnovul să fie cunoscut și vizitat de unii intelectuali din fostul Regat al României, încă de pe vremea când Transilvania făcea parte din Monarhia Austro-Ungară.
Dar ceea ce a atras în mod deosebit pe arheologi și istorici, pe intelectuali precum și pe numeroșii turiști a fost cetatea Râșnovului, în registrele căruia stau mărturie semnăturile, aprecierile și impresiile acestor vizitatori de toate națiile, veniți aici ani de-a rândul.

2. Denumirea localității

Numele de Râșnov este tot atât de vechi ca și al Brașovului și este, fără îndoială, de origine veche slavă. Denumirea Râșnovului apare în documentele slavone cu grafia Răjnov sau Rajnov. Mai târziu, când au apărut sașii în secolul al XII-lea și teutonii în secolul al XIII-lea, în Țara Bârsei, vechea denumire a primit și numeroase forme germanizate, așa cum apar în actele păstrate în arhivele din Brașov. În actele redactate în latină aflăm transcripția villa Rosarum, Rosae, Rosna, Rosonium, iar în limba germană găsim denumiri precum Rossnaw, Rosa, Rosnov, Rossen, Rosenaue și Rosenau.
Ungurii și mai cu seamă administrația ungurească au aărut aici mult mai târziu. În actele redactate în cancelaria maghiară, Râșnovul este denumit Rosnio sau Rosnoyo. Astăzi denumirile străine, au dispărut din vorbirea curentă, singura care se păstrează fiind Rosenau.

3. Istoricul Cetății Râșnovului

În jurul anului 1000, când procesul formării poporului român era terminat, prin asimilarea slavilor și când organizațiile politice apăruseră, cucerirea maghiară începuse să supună voievozii din cuprinsul Transilvaniei, intrată în secolul al XII-lea în hotarele stăpânite de Regii Apostolici ai Ungariei. Dominația Transilvaniei era mai mult nominală, ungurii fiind obișnuiți cu stepa, ei preferând stepa Panoniei și nu ținuturile muntoase ale valahilor. Cum însă la acea vreme cumanii se aflau prin părțile moldovenești și muntenești, de unde pătrundeau prin pasurile munților și jefuiau satele ardelenești, Regele Geza al II-lea a adus din părțile Rinului și ale Moslei coloniști pe care i-a așezat pe Târnave și în special în Țara Bârsei datorită faptului că aici satele erau foarte bogate. Coloniștii veniți aduceau cu ei un sistem bun de apărare, o tehnică de construire a locuințelor precum și o tradiție înaintată de gospodărie agricolă. Prezența satelor cu gospodării săsești alături de vechile așezări românești , au mărit pofta de jaf a cumenilor. Această situație l-a determinat pe Regele Andrei al II-lea să îi aducă și să îi așeze în Țara Bârsei pe cavalerii teutoni, la aproximativ o jumătate de secol după ce sașii se stabiliseră în Țara Bârsei, ei având obligația de a păra granița împotriva cumenilor, ceea ce explică ridicarea unui sistem de cetăți de apărare de o parte și alta a Carpaților.

Comments

comments